Una dintre limbile de bază ale civilizației umane nu doar că nu are de gând să moară, ci este în plină floare în varianta ei mai apropiată de zilele noastre. Limba greacă este una la care ne raportăm noi toți zilnic, dar poate nu conștientizăm acest fapt: este parte a vieții noastre cotidiene indiferent de domeniul în care activăm. Am dorit să cunoaștem detalii concrete despre cotidianul acestei limbi de la Lemonia Chiriac, președintele Comunității Elene din Brașov. Am aflat din dialogul purtat cu domnia sa, cum a fost distribuită știrea despre existența acestei mici și vânjoase comunități de greci din Brașov taman pe un vapor de excursii din insula grecească, Skiathos.

Am  avut întotdeauna această curiozitate: cum se simte un grec când se duce la Atena și știe că, practic, limba sa maternă este fundamentul civilizației noastre? Mă gândesc că e greu să nu te simți centrul universului atunci când îți vezi propria limbă pe inscripții de mii de ani…

Vă voi răspunde la această întrebare din perspectiva unui grec născut în Grecia, și care datorită conjuncturii politico-istorico-sociale a ajuns să trăiască pe alte meleaguri, fără ca aceasta să fie o opțiune personală.

Părinții mei au fost emigranți politici într-o perioadă neagră a istoriei europene și a istoriei Greciei, în primul rând, care s-a răsfrânt și asupra altor state și a oamenilor care trăiau acolo. Din momentul plecării lor, noi nu ne-am putut întoarce în Grecia până în 1978. N-am avut voie datorită ideologiilor care, din păcate, stabilesc ce să facă și ce să nu facă oamenii.

Vă dați seama: cineva care a trăit într-o familie grecească, născută în Grecia din doi părinți greci… Pentru noi Grecia a fost totul. Cu Grecia am crescut, cu Grecia în suflet am trăit și cu ea în suflet trăiesc și eu în continuare, fără să diminuez sub vreo formă sau vreun strop rolul benefic pe care l-a avut România în viața mea. Pentru că este a doua mea patrie și poate nu întâmplător trebuia să fie chiar România.

Însă, așa cum spune proverbul, sângele apă nu se face, și acest lucru este valabil și la nivel universal. Probabil că la modul general există în viața fiecăruia ceva care se deșteaptă atunci când vine în contact cu originile sale. Așa cum și un român care trăiește în altă parte se bucură când trece pe lângă cineva care vorbește românește, tresaltă, chiar intră în vorbă cu acel cineva pentru că n-a mai avut această ocazie, astfel se întâmplă și cu grecii.

Când mergi în Atena te simți copleșit – cred că acesta este cuvântul potrivit aici. Te simți copleșit de măreția și grandoarea vizibilă și de profunzimea spirituală a ceea ce transmite acea măreție proprie Greciei antice. Aceasta continuă să impresioneze și până în ziua de azi, și cu toate că, aparent, nu ar mai fi atât de important, totuși rolul civilizației grecești este la fel de important pentru toată omenirea.

Să ne întoarcem puțin la România zilelor noastre: ce posibilități au la Brașov copii comunității elene să-și învețe limba, și ce putem spune în acest aspect la nivel de țară?  

La Brașov, începând din 1990, s-a reînființat vechea comunitate grecească, pentru că în oraș grecii au fost prezenți de mai mult timp. Nu din 1900, ci undeva de prin 1600, ca să nu mă duc cu mult înapoi. Mărturiile prezenței lor sunt la Prima Școală Românească, profesorul Vasile Oltean are multe dovezi ale prezenței și existenței grecilor pe aceste meleaguri. Și nu numai dumnealui, există și în arhivele bisericilor și în alte locuri astfel de dovezi.

Dar să revenim: în 1990 s-a reînființat comunitatea elenă, pe atunci refondatorul, domnul Gherasim Vasilatos a reînceput și cursurile de limbă greacă pentru membrii comunității, copii și adulți. Vă dați seama, pe atunci n-au fost cursuri instituționalizate, în sistemul de învățământ de stat, dar solicitarea și prezența doritorilor la aceste cursuri era din ce în ce mai mare, și a continuat până în zilele noastre. Deci la comunitatea elenă din Brașov se desfășoară și în momentul de față cursuri de neogreacă. Nu sunt cursuri cu notă în catalog în ceea ce privește elevii, pentru că avem și foarte mulți elevi, dar Legea învățământului permite ca cei care învață o limbă maternă să poată participa la competiții școlare organizate de ministerul învățământului, chiar dacă nu studiază acea limbă în sistemul de stat, cu notă în catalog.

În momentul de față avem în jur de 22 de elevi. Dacă o luăm așa, avem o clasă întreagă care învață limba greacă. Sunt copii de diferite vârste și poate de aceea este mai bine să avem aceste cursuri la nivelul comunității, pentru că fiind de vârste diferite ar fi mai greu ca profesorul să fugă de la o școală la alta să le predea limba.

Deci, dorința este mare: pe lângă elevii de origine greacă avem și foarte mulți filoeleni extrem de conștiincioși, doritori să învețe limba,  foarte devotați acestei limbi și acestei culturi a poporului grec.

Sperăm să revenim cât de curând și la o normalitate a organizării cursurilor, fără această distanțare insuportabilă, și să ne întoarcem la învățarea limbii grecești pentru că este o limbă care realmente și-a pus amprenta asupra umanității.  Nu putem să negăm sau să nu ținem cont de faptul că limba greacă este baza tuturor științelor, indiferent că vorbim de geografie, istorie, astronomie, psihologie, filozofie, filologie sau medicină, și aș putea continua și cu muzica, cu teatrul.  Baza tuturor acestor domenii se află în limba greacă.

La nivel de țară, limba greacă se predă în foarte mult școli din foarte multe județe. Avem peste 5000 de elevi care învață limba cu notă în catalog. Acest fapt se datorează – și nu pot să nu amintesc de acest lucru – ideii aproape obsesive a președintelui nostru, domnul deputat Dragoș Zisopol care a obținut acest lucru: limba greacă să facă parte dintre disciplinele școlare. Drept consecință există și olimpiadă de limbă neogreacă și ca rezultat al acestei olimpiade – în premieră mondială – există olimpiada internațională de limbă neogreacă care se desfășoară anual la București, în Parlamentului României, sub egida Parlamentului României și a Parlamentului Greciei.

Deci această limbă nu numai că nu are de gând să moară, ci dimpotrivă: se dezvoltă în continuare și este din ce în ce mai apreciată, pot să spun asta. Și să știți că nu numai în România. Chiar pe plan internațional se constată o revigorare a dorinței de a învăța limba greacă.

Ador muzica grecească tradițională, am avut posibilitatea s-o savurez și în Grecia, iar la  Eurovisionul din 2011, spre exemplu, am susținut interpretul din Grecia, Loucas Yiorkas care cântase într-o limba parcă făcută pentru cântec. Iar dacă eu am o asemenea admirație specială, bănuiesc că tinerii comunității elene sunt și mai entuziaști. Au ei posibilitatea da a-și învăța și de a-și prezenta publicului larg cântecele și dansurile tradiționale?

Categoric. Pentru că în primul rând cultura duce un popor mai departe. Fără cultură suntem nimeni, deci este un aspect esențial pentru noi. Pe lângă cursurile de limbă greacă, în cadrul comunității, atât la Brașov, cât și în multe alte localități din țară avem grupuri și ansambluri artistice, toate formațiile grecești din România au formații de dans. Și subliniez: este vorba de dansuri populare, tradiționale grecești, nu de cele de petrecere, să nu le confundăm. Folclorul grecesc este de o bogăție inimaginabilă, iar Brașovul are o formație de dansuri care a depășit deja granițele județului, și chiar granițele țării. Se numește Eftimos, care tradusă din limba greacă înseamnă ”vesel”, și care prezintă dansuri tradiționale de pe întreg teritoriul Greciei.

Acesta se face cu foarte multă muncă. Astăzi tehnologia ne este de folos, pentru că e mult mai ușor să găsești, să cauți, să afli, dar au fost ani mulți în care am stat zile și nopți să căutăm cu vechile mijloace pe care le aveam – discuri, picup, casete de casetofon, videocasete – și prin bunăvoința prietenilor, rudelor din Grecia care ne mai trimiteau câte un disc sau videocasetă să ascultăm o piesă sau să vedem un dans. După care am stat ore și ore și am învățat pașii de dans iarăși și iarăși, cu dorință, cu ambiție și satisfacție, într-un final, pentru că dacă ajungi să prezinți dansuri folclorice de pe întreg teritoriul Greciei, vă dați seama că nu este tocmai un lucru minor.

În afară de dans, comunitatea elenă din Brașov se poate lăuda cu faptul că este deținătoarea și a unui cor sau grup vocal de cântece populare grecești, plăcute și de un public mai larg. Corul nostru este solicitat la mai multe manifestări culturale, pentru că este unicat, are foarte mult succes. Asta iarăși implică foarte multă muncă, pentru că pe lângă cei cu origini grecești, după cum v-am spus, au venit și foarte mulți filoeleni care iubesc Grecia, dar și poporul și limba ei, iubesc cultura și tradiția ei.

Dar trebuie să stai să le înveți pronunția, pentru că nu toți membrii sunt vorbitori de limbă greacă, să le traduci cântecul, pentru că nu poți cânta ceva așa, mecanic, trebuie să și înțelegi ce anume transmite acea piesă muzicală. Fiecare piesă are istoria ei, spune, transmite ceva, ca și dansul, de altfel, și asta trebuie știut. Dar toată această muncă este o mare plăcere, deci nu este nici obositoare, satisfacția fiind pe măsură. Mai ales atunci când vezi devotamentul celor care învață toate aceste lucruri, și că nu îi deranjează că au de muncit atât de mult. Ei sunt constanți și fideli ani și ani de zile.

Spuneați că aveți mulți filoeleni în cadrul comunității. Bănuiesc că atunci când ei încep să învețe limba greacă mai întâi de toate constată că se scrie cu un alt alfabet, nu cu cel latin. Nu îi descurajează acest fapt? Puteți să-mi spuneți și alte câteva aspecte, specificități ale limbii grecești pentru cei care ar dori s-o învețe?

Desigur, însușirea depinde în primul rând de aptitudinile fiecăruia de a învăța o limbă străină, dorința pe care o are și voința de a aloca timp acestei activități. Pentru că aici este nevoie de timp până cineva ajunge să aibă rezultate pe acest plan.

Într-adevăr, există cursanți care sunt surprinși în prima etapă de cât de diferită este scrierea. Și mai surprinși atunci când aud pronunția, pentru că în limba greacă, pe lângă scriere, avem și foarte multe combinații care generează alte sunete. Deci literele sunt litere, dar pe lângă acestea avem și sunete care nu sunt redate de literele respective, ci prin combinații de litere. Și acest lucru este surprinzător.

Însă cei care învață sunt încurajați din start, deci până la urmă etapa de surpriză este foarte scurtă. După două-trei întâlniri încep să se familiarizeze și cu scrierea și cu pronunția. Vorbindu-le și desfășurând aceste cursuri nu ca de la profesor la elev – când unul spune și celălalt notează – ci într-un mod prietenesc, amical, cu practică, cu exemple și cu glume care să genereze hazul tuturor. Atunci ei se simt bine, le place, revin și rămân. Și să știți că sunt foarte mulți adulți filoeleni care au învățat limba greacă în cadrul comunității,  unii chiar au ajuns să trăiască în Grecia prin căsătorii mixte. Sau invers: au venit din Grecia aici, s-au căsătorit cu cineva din România și partenerul sau partenera a învățat limba greacă să poată comunica și atunci când merge în Grecia.

La știri am putut vedea și în această vară veritabile cozi de mașini care încercau să treacă granița Greciei, fiind o destinației turistică extrem de populară în România. Ce rol are această opțiune foarte naturală în privința imaginii despre cultura grecească? Beneficiază în vreun fel comunitatea elenă la capitolul ”imagine” de pe urma acestei opțiuni?

Da, este benefică această popularitate pentru că fiecare grup de oameni a cunoscut pe cineva din comunitate și spune: ”eu din comunitatea respectivă am auzit despre…” sau pur și simplu s-au cunoscut prin comunitatea noastră, relația rezultând chiar în căsătorie. Și sunt mulți care prin comunitatea greacă au învățat limba și se pot înțelege cu cineva din Grecia, mai ales prin locurile în care lumea nu prea vorbește limba engleză.

Popularitatea noastră, deci, este importantă și vă voi da chiar și un exemplu bun care a circulat mult timp și pe Facebook. Există niște excursii care se fac pe Insula Skiathos, de către un căpitan care are trei vaporașe mici cu care organizează mici excursii de pe continent în insulă. Una dintre membrele noastre, o fetiță, acum zece ani a ajuns pe acel vapor. Căpitanul respectiv, cu familia lui mixtă, suedezo-greacă organizează pe acel vapor și spectacole artistice, iar fetița noastră s-a prins în dans cu cei de-acolo pentru că știa, învățase la comunitate. Căpitanul și toți cei aflați acolo au fost surprinși și au întrebat-o: dar unde ai învățat tu dansuri grecești? Și a zis că la comunitatea greacă. Au întrebat-o de unde a învățat greacă și dacă este grecoaică? Și a spus că nu este, dar toate acestea le-a învățat la comunitatea greacă din Brașov. De atunci  relația ei și a familiei sale cu familia acestui căpitan grec este una de prietenie. Și, iată, acest echipaj și toți cei de față au aflat atunci de comunitatea greacă din Brașov. Iar noi îi popularizăm pe ei că sunt niște oameni deosebiți, chiar i-au mulțumit României pentru faptul că cei de-aici preferă Grecia pentru vacanțele de vară. Dar ceea ce vreau să vă spun este că astfel comunitatea elenă din Brașov a ajuns în buricul Greciei, datorită acestei fete care a învățat limba și dansurile la noi, și a fost premiată și la olimpiada internațională de limbă greacă, învățând greaca impecabil la Brașov, la comunitatea elenă.

Limba maternă este baza identității în cazul majorității comunităților minoritare din România. Cum privesc grecii din România acest aspect? Se vorbește limba în sânul familiei?

Să știți că grecii sunt în al nouălea cer dacă își aud limba vorbită. Ei sunt foarte conservatori din acest punct de vedere și foarte familiști, își respectă foarte mult originea. Iar limba familiei lor pentru ei este sfântă. Sunt și cazuri în care, să zicem, mama nu este grecoaică… Este firesc, într-un fel, pentru că de-a lungul evoluției copilașul stă mai mult cu mama și dacă mama nu știe limba greacă este mult mai ușor ca acel copil să n-o învețe. Dar crescând, și începând să înțeleagă mai multe lucruri, ori va cere copilul să învețe pentru că, spre exemplu, a ajuns în Grecia sau că a venit în contact cu niște rude care nu știau decât limba greacă, ori chiar mama se gândește să-și trimită copilul la un curs, dar de multe ori dorința se naște mergând în Grecia. Au fost cazuri de acest gen, în care copilul n-a învățat pentru că tatăl era plecat toată ziua și n-a avut cu cine să vorbească limba… Dar, la modul general, putem spune că atunci când grecii își aud limba sunt în al nouălea cer, chiar dacă nu o aud vorbită foarte corect gramatical. Nu contează: faptul că te-ai străduit să înveți pentru ei înseamnă foarte mult. Tot ceea ce este grecesc pentru ei este sfânt.

Interviu realizat de: Bartha Réka

sursă foto: http://www.uniunea–elena.ro/

sursă: http://www.dri.gov.ro/