O familie din Ploieşti care are credit în franci elveţieni şi-a pierdut casa întrucât nu şi-a mai putut achita ratele şi, mai mult, are în continuare datorii către bancă. Deocamdată, oamenii stau încă în locuinţă întrucât a fost cumpărată de o cunoştinţă, însă noul proprietar a scos-o iar la vânzare.
D. M., din Ploieşti, este unul dintre românii care au un credite în franci elveţieni şi care, la un moment dat, pe fondul creşterii excesive şi rapide a monedei, nu şi-au mai putut achita ratele la bancă.
Bărbatul spune că a contractat împrumutul în valoare de 67.000 de franci elveţieni în anul 2007, atunci când această monedă era cotată la aproximativ 1,8 – 1,9 lei, şi şi-a cumpărat un apartament cu două camere în Ploieşti, rata lunară pe care trebuia să o achite băncii fiind, la acea vreme, de 800-900 de lei.
“În 2007 am luat de la bancă 67.000 de franci elveţieni. Atunci erau echivalentul a 50.000 de euro. Aveam nişte venituri frumuşele, mă descurcam, am plătit fără probleme o vreme, până când francul a început să crească, să crească şi să crească. La un moment dat ajunsesem în situaţia de a plăti către bancă 500 de franci lunar. Am doi copii, unul are 15 ani şi jumătate, iar altul are cinci ani. Pe cel mare am încercat să-l mai ferim pentru că înţelege tot, stă mai mult la părinţii mei. Cel mic, îmi place să cred că nu înţelege toată această situaţie în care am ajuns”, spune bărbatul din Ploieşti.
Toată familia sa a locuit, până în toamna anului trecut, în apartamentul cumpărat cu banii din creditul în franci elveţieni. După ce francul a început să crească, achitarea ratelor a fost tot mai anevoioasă, devenind un coşmar pentru familie, în condiţiile în care bărbatul şi-a pierdut locul de muncă.
“Ajunsesem să fie nevoie să dau lunar vreo 20 de milioane de lei vechi. Am decis să mă duc să vorbesc cu ei. Le-am propus, le-am cerut să mă ajute şi să mă lase să dau lunar câte 10 milioane de lei vechi. Nu au vrut. Nu s-a putut face nicio înţelegere cu banca”, spune bărbatul.
După ce familia nu a mai putut plăti ratele, la care se adăugau dobânzi şi penalităţi de întârziere foarte mari, banca le-a scos apartamentul la vânzare prin licitaţie. În scurt timp, oamenii s-au trezit cu locuinţa vândută, la preţul de 100.000 de lei. Norocul lor a fost că apartamentul a fost cumpărat de o cunoştinţă, care încă le permite să locuiască în continuare acolo.
“Am ajuns în situaţia de a ne fi scoasă casa la vânzare şi să se vândă la licitaţie pentru un miliard de lei vechi. Norocul nostru a fost că o cunoştinţă a auzit că se vinde casa, preţul a fost bun şi a cumpărat-o. Din fericire, există şi o parte bună în această tristă poveste a noastră. Prietenul nostru ne-a lăsat să locuim în casă şi plătim doar utilităţile”, a declarat bărbatul.
Oamenii ştiu însă că la un moment dat, cât de curând, vor fi nevoiţi să plece din locuinţă întrucât aceasta a fost scoasă din nou la vânzare de către actualul proprietar.
Mai mult, deşi au rămas fără casă, datoriile către bancă nu s-au stins, iar creditul contractat în urmă cu opt ani îi va urmări în continuare întrucât mai au încă de plătit pentru a-l achita în totalitate, în condiţiile în care valoarea casei nu a acoperit valoarea sumei contractate de la bancă.
“Am speranţă la Dumnezeu că nu ne lasă. E păcat, e o nedreptate, pentru că am plătit vreo cinci – şase ani la acest credit, iar acum am ajuns fără casă. Oricum, la cum a evoluat francul elveţian, bănuiam că se va ajunge aici. Poate este mai bine că s-a întâmplat acum, şi nu peste 10-15 ani, când am fi fost mai în vârstă şi ne-ar fi fost şi mai greu”, spune bărbatul resemnat.
Avocata Veronica Dinulescu afirmă că situaţia acestei familii din Ploieşti nu este singulară, existând tot mai multe cazuri în care familii cu credite în franci elveţieni au rămas şi fără casă şi datoare în continuare către bănci, deoarece valoarea locuinţei vândute de bancă nu a acopeit valoarea creditului.
La rândul său, avocata Greti Mihulescu afirmă că familiile rămase fără case sunt urmărite de bănci toată viaţa pentru creditul ipotecar contractat, întrucât, de obicei, locuinţa scoasă la licitaţie este vândută la un preţ care nu acoperă valoarea creditului.
sursă: gândul