Secretele Palatului Cotroceni. Cum a fost ales Palatul Cotroceni ca sediu al Președinției.

PALATUL COTROCENI: mănăstire, reşedinţă domnească de vară, palat regal, palat al pionierilor comunişti, reşedinţă oficială a Preşedintelui României.

1

UN PALAT CU O POVESTE DE TREI SECOLE.

Clădirea a fost pe rând stăpânită de călugări, domnitori, regi, comunişti şi în zilele noastre a devenit simbolul celei mai înalte instituţii a statului.

În 1682, Şerban Cantacuzino, domnitorul Ţării Româneşti ridică o mănăstire pe domeniul Cotrocenilor.

Alături de lăcaşul de cult, Regele Carol a construit, în 1888, un palat în care se retrăgea în zilele de vară alături de regina Elisabeta.

Principesa Maria şi Principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni în 1896, iar una dintre preocupările celei care avea să devină regina României a fost să decoreze în întregime reşedinţa familiei.

Comuniştii au naţionalizat în 1949 vechiul palat regal şi l-au transformat în Palatul Pionierilor, care a funcţionat până în anul 1976.

Cutremurul din 1977 a pus la pământ cea mai mare parte a clădirilor care alcătuiau Palatul Cotroceni. Tot comuniştii au fost cei care au ordonat restaurarea acestora. Arhitecţii care au lucrat la refacerea Palatului au avut inspiraţia să recreeze vechile încăperi aşa cum erau ele în vremea regilor.

Administrația Prezidențială, instituție post-decembristă

2

Există şi o aripă nouă a Cotrocenilor, ridicată între anii 1980 şi 1986. Ea poartă astăzi numele de Administraţia Prezidenţială.

Statele Unite ale Americii au Casa Albă. Preşedintele Rusiei conduce ţara de la Kremlin. Palatul Elysee este sediul oficial al liderului Franţei. Acestea sunt cele mai cunoscute reşedințe prezidenţiale din lume. Instituţia simbol a României a primit o casă nouă în anul 1990. Palatul Cotroceni este locul în care lucrează preşedintele ţării împreună cu staff-ul său.

Evenimentele din anul 1989 au dus, printre altele, la apariţia unei instituţii noi, Președinţia României. Exista, însă, o problemă de ordin practic. Vechiul sediu al Comitetului Central al PCR era asociat cu dictatura lui Nicolae Ceaușescu, iar noua conducere, atentă la imaginea sa, nu putea să se instaleze în acelaşi loc.

Ioan Mircea Paşcu, fost consilier pe politică externă al preşedintelui Iliescu, explică: „Noi am primit o ofertă de la guvern, dl Petre Roman, să ne cedeze două etaje din Palatul Victoria pentru Preşedinţie. Şi noi atunci am spus, noi, consilierii, am fost de părere că dacă e vorba de separaţia puterilor, ea trebuie să fie şi fizică. Şi atunci domnul care cred că era deja speaker al Camerei Deputaţilor, îmi scapă acum numele, a primit misiunea de la dl preşedinte să caute o locaţie”.

4

Ion Iliescu, fost preşedinte al României între 1990-1996 și apoi între 2000 și 2004, povestește, la rândul său: „După alegerile din 1990 se năştea o nouă instituţie, Administraţia Prezidenţială, unde să-şi exercite mandatul său preşedintele. Până atunci, în cadrul reunit al CFSN şi al CPUN-ului am funcţionat odată cu Guvernul, deci în clădirea guvernamentală, apoi la Parlament, că CPUN-ul era un fel de pre-parlament. Ei, acum parlamentul avea structura sa, guvernul a lui. Trebuia creată Administraţia Prezidenţială”.

Instituţia preşedintelui României a a prins, treptat, contur. Înainte de alegerile din 20 mai 1990, Ion Iliescu si echipa sa lucrau deja la noua organigramă a Administraţiei de Stat. Dar problema unui sediu potrivit pentru noua putere era încă nerezolvată.

Cum a fost ales Palatul Cotroceni ca sediu al Președinției și de ce a fost înființat Muzeul Cotroceni

„Întâmplarea fericită era că se terminaseră lucrările în cursul anului 1989 la această zonă a Cotrocenilor. Şi parcul, şi clădirea respectivă. Cred că ideea iniţială era să fie un fel de casă de odihnă, casă de recepţie pe care şeful statului să o aibă pentru şefii de stat care vin în vizită în ţara noastră. Cam asta era destinaţia acestor clădiri. Or neavând un spaţiu pentru noua instituţie, Administraţia Prezidenţială, am vizitat complexul Cotroceni şi mi s-a părut că este un loc adecvat şi întâmplarea a făcut fericită să existe această construcţie terminată şi încă neutilizată”, își amintește Ion Iliescu, fost preşedinte al României (1990-1996, 2000-2004).

5

„Ideea de a fi ales Palatul Cotroceni ca sediu simbolic reprezentând naţiunea română a fost foarte bună pentru că este o clădire în egală măsură cu valenţe istorice, cu valenţe arhitectonice şi valenţe culturale. Şi vreau să vă spun că toţi liderii importanţi au admirat Palatul Cotroceni”, spune Emil Constantinescu, fost președinte al României (1996-2000).

Ioan Mircea Paşcu, fost consilier pe politică externă al preşedintelui Iliescu: „Problema care s-a pus a fost bun, bun, dar ăsta este un palat, pe atunci bătăliile monarhie/republică erau foarte intense, ascuţite şi simbolistica conta foarte mult. Şi atunci am spus: ăsta este un fost palat regal. Facem sediul Preşedinţiei aici? O să avem o problemă de interpretare! Şi atunci am venit cu ideea da, dar în acelaşi timp amenajăm un muzeu care va fi deschis publicului. Şi în felul ăsta s-a echilibrat această chestiune şi aşa s-a şi întâmplat, aşa este şi acum”.

Din toamna anului 1990 Palatul Cotroceni a devenit sediul oficial al Preşedinţiei României, adică locul în care lucrează preşedintele ţării.

Domeniul Cotroceni are mai multe porţi pe unde se poate face accesul celor care lucrează în palat. Bineînţeles, Preşedintele foloseşte întotdeauna intrarea principală.

Arhitectură regală în perioadă comunistă

7

Zona Palatului Cotroceni care adăposteşte astăzi sediul Administraţiei Prezidenţiale a fost construită în perioada 1980-1986. Chiar dacă în acel moment România se afla sub dictatura comunistă, arhitectul Nicolae Vlădescu, cel care a coordonat lucrările, a reuşit să impună un stil asemănător cu cel al vechiului Palat Regal de la Cotroceni.

Arhitectul noii aripi a Palatului Cotroceni a avut în plan să aducă cele mai importante momente din istoria României în decoraţiunile clădirii.

Ștefania Dinu, istoric la Muzeul Cotroceni, declara pentru digi24: „Este holul central, holul de onoare, este foarte frumos decorat, tot în stil neo-românesc, pentru că dacă privim coloanele, ele sunt inspirate de cele ale mănăstirii Văcăreşti, dar şi de cele ale bisericii de la Cotroceni. Predomină marmura, după cum se vede, marmură românească de Ruşchiţa, marmură tot românească de la Căpriori, iar scara pe care tocmai am coborât este din marmură de la Gura Văii. A fost dorinţa domnnului arhitect Nicolae Vlădescu de a realiza această scară. Este un fel de amprentă personală a arhitectului, iar uşa de intrare este somptuoasă, foarte frumos decorată, iar acest brâu de deasupra uşii este inspirat din brâul care înconjoară biserica de la Cotroceni, biserica demolată din păcate la 1984, la dorinţa lui Nicolae Ceauşescu”.

Sala Unirii, Biblioteca, Salonul Albastru și Salonul Brâncovenesc

8

Salonul Mușatinilor

Sala Unirii, cea mai mare din complexul Administraţiei Prezidenţiale, este sala în care se întâmplă şi cele mai multe dintre activităţi: depunerea jurămintelor membrilor guvernului şi ai Curţii Constituţionale, primirea oficială a ambasadorilor, recepţiile, dineurile oficiale şi ceremoniile de decorare.

9

Sala Unirii

 „Sala, după cum vedeţi, are proporţii uriaşe, are aproape 42 de metri lungime. Ea a fost gândită cu scopul de a fi o sală pentru recepţii, o sală de protocol, o sală unică, dacă putem să-i spunem aşa, cu o decoraţie de sorginte românească. În primul rând, ca sursă de inspiraţie, pentru că se cheamă Sala Unirii, tot ceea ce vedeţi aici este legat de Mica Unire sau Marea Unire de la 1918. Sunt coloane care se inspiră de la vechile mănăstiri româneşti, coloane înalte de șase metri, decorate cu floarea de crin, din marmură românească”, a mai declarat Ştefania Dinu

10

Detaliu din Sala Unirii

O parte dintre ceremoniile care se desfăşoară în Sala Unirii sunt urmate şi de discuţii la nivel înalt. Imediat lângă Sala Unirii se află biblioteca, un salon mic pentru întâlnirile scurte.

 „Din Sala Unirii preşedintele intră în Salonul Muşatinilor. Deja din Ţara Românească trecem în Moldova, ca să spun aşa. Vitraliile îi reprezintă pe întemeietorul Dinastiei Muşatinilor, Bogdan I, domnitorul Petru I Muşat, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Salonul este decorat în stil neo-gotic moldovenesc. Lemnul este din stejar, aceste lambriuri, ca şi plafonul, iar salonul este, de asemenea, de primire, de discuţii, este şi biblioteca în care se poate citi liniştit o carte sau, într-un timp liber al domnului preşedinte, poate răsfoi una dintre cărţile preferate”.

Şi tot pentru întâlniri de scurtă durată, de această dată cele ale şefului statului cu omologii săi, există şi aşa numitul Salon Albastru. Denumirea este tot una dată de angajaţii Administraţiei Prezidenţiale. Numele său original de fapt este Salonul Cantacuzinilor.

11

Vulturul bicefal, heraldică a familiei Cantacuzino

Ştefania Dinu, istoric Muzeul Cotroceni: Am intrat în Salonul Cantacuzin, pentru că aici avem din nou vitralii, vitralii pe care sunt reprezentaţi membrii familiei Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino şi cei trei fii ai săi, Şerban Cantacuzino, Stolnicul Constantin Cantacuzino şi Mihail Cantacuzino. Şerban Cantacuzino, nimeni altul decât fondatorul ansamblului de la Cotroceni. Salonul este decorat cu foiţă de aur, de asemenea în stil neo-românesc, iar pe oglindă, deasupra, se vede stema heraldică a familiei Cantacuzino, vulturul bicefal încoronat. Era, pe lângă vulturul cu crucea în cioc, care era stema Ţării Româneşti, cantacuzinii aveau această stemă, vulturul bicefal, pentru că ei, familia lor, venea de la Constantinopol, deci de inspiraţie bizantină. Iar salonul este foarte intim, pentru întâlnirile domnului preşedinte cu delegaţii alcătuite din persoane mai puţine”.

12

Salonul Brâncovenesc

Salonul Brâncovenesc este sala cea mai folosită pentru întâlnirile preşedintelui cu diferite delegaţii. Salonul Brâncovenesc are şi o denumire „de serviciu”. I se spune şi Salonul Ambasadorilor. Aici şeful statului primeşte delegaţii oficiale, are convorbiri cu delegaţii străine şi consultări cu partidele politice. Tot aici se organizează şi conferinţe de presă.

13

Ştefania Dinu, istoric Muzeul Cotroceni: „Trebuie să aflăm că se numeşte Salonul Brâncovenesc, de asemenea se revine la stilul neo-românesc care înseamnă de fapt o preluare a stilului brâncovenesc de secol XVII. Aici decoraţia este de asemenea inspirată de la vechile mănăstiri brâncoveneşti şi mă refer la aceste coloane din lemn de paltin băiţuit, de asemenea la uşa care este foarte frumos decorată, aproape filigranată, la aceste candelabre maiestuoase”.

Biroul Președintelui – Ion Iliescu a ales fostul dormitor al lui Ceaușescu

Cu siguranţă cea mai bine păzită cameră din Palatul Cotroceni, dar şi cea în care este aproape imposibil să pătrunzi este biroul preşedintelui. România a avut până acum trei şefi de stat. Doi dintre ei au folosit acelaşi cabinet de lucru. Al treilea a ales o altă încăpere pentru activităţile zilnice de serviciu.

Ioan Mircea Paşcu, consilier pe politică externă al preşedintelui Iliescu: Vă pot spune că biroul preşedintelui era socotit a fi, în concepţia lui Ceauşescu, biroul de la etajul întâi, acolo unde se află în momentul de faţă. Nouă ni s-a părut prea apăsător. Nu mergea, nici cu timpurile, nici cu personalităţile, nu mergea cu nimic. Şi atunci domnul preşedinte, vizitând şi partea de deasupra, de la etajul doi, care era de fapt zona de locuit pentru preşedinte, am găsit acolo dormitorul. Dormitorul era o cameră mult mai primitoare, dar nu era construită pentru a fi un birou şi totuşi, cu toate acestea, domnul preşedinte a spus dom’le, ăsta e mai bun decât celălalt, se potriveşte mai mult. Şi atunci a fost scoasă mobila de dormitor şi s-a introdus mobila domnului preşedinte”.

Ion Iliescu, fost preşedinte al României, își explică decizia: „Eu nu am vrut să stau în biroul în care stă acum Băsescu, de la etajul unu. Ăla este un birou mare, făcut pentru Ceauşescu şi eu nu am vrut să lucrez în biroul acela. Şi am folosit un spaţiu de la etaj care era un fel de dormitor şi acolo am realizat amenajarea biroului preşedintelui. Deci în acest cadru mai modest şi mai limitat. Iar în salonul respectiv lucra de regulă primul dintre consilieri, Talpeş a lucrat o vreme acolo şi acolo ţineam CSAT-urile, întâlnirile CSAT-ului, în biroul respectiv”.

15

Papa Ioan Paul al II-lea a fost primit la Cotroceni de președintele Emil Constantinescu

Emil Constantinescu, fost preşedinte al României 1996-2000, mărturisește: „Biroul în care am lucrat era foarte uman şi prietenos şi acolo s-au realizat lucruri importante pentru România, pentru că aveam obiceiul ca atunci când delegaţiile veneau cu şefii de stat sau prim-miniştrii soseau însoţiţi de delegaţii importante, lăsam delegaţiile în Salonul Ambasadorilor şi invitam să bem un ceai sau o cafea în biroul meu mic de la etaj. Exista o măsuţă mică cu o canapea şi cu un scaun unde aveam un ceai, eu sunt un amator al unor ceaiuri rafinate sau cafele, şi acolo la lumina unei veioze am stat de vorbă îndelungat şi acolo s-au născut parteneriatul strategic cu SUA, acolo s-au născut Drumul Mătăsii şi multe alte lucruri care astăzi sau în viitor se vor simţi. Ambianţa contează foarte mult.”

Palatul Cotroceni a fost de-a lungul timpului al domnitorilor, al regilor, al pionierilor şi al şefilor de stat. Şi rămâne clădirea simbol a României, indiferent de numele preşedintelui care o ocupă temporar.

sursă:digi24

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *