Dacă vorbim despre automobilul românesc, primul nume care ne vine în minte este Dacia. Însă, puțini știu că primul automobil românesc 100% a fost produs la uzinele Malaxa la Reșița, la mijlocul secolului trecut. Asta și pentru că, la numai doi ani de la lansarea liniei de asamblare, rușii au decis, în 1947, să o mute în URSS.

Malaxa a fost un autoturism românesc construit în 1945 la Reșița în fabricile industriașului român Nicolae Malaxa, al cărui nume îl poartă.

Uzinele Metaxa au produs de asemenea: locomotive, automotoare, armament , oțel, material rulant, fiind printre cele  mai performante uzine de Europa la acea vreme.  Tot în cadrul Malaxa au fost proiectate și produse primele locolmotive 100% românești.

Proiectul autoturismului aparține unu grup de ingineri și tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. și Malaxa din București și IAR din Brașov, conduși de ing. Petre Carp.

Malaxa oferea un nivel înalt de confort și putea transporta până la șase persoane. Caroseria avea o formă aerodinamică, foarte elegantă, cu portbagajul în partea din față, sub capotă, unde se afla și roata de rezervă. Prinderea caroseriei pe șasiu se făcea prin tampoane de cauciuc. Consumul de benzină era de 10 l/100 km.

Producția ei a fost oprită când sovieticii au decis să mute linia de asamblare în U.R.S.S., după ce un oficial de la Moscova aflat la Sofia, a fost transportat cu un automobil Malaxa și a rămas impresionat de performanțele acestuia.

Un articol apărut în presa vremii descrie autoturismul Malaxa ca având un motor cu trei cilindri în stea, cu răcire forțată cu aer, capabil să dezvolte 30 de cai putere (după măsurătorile vremii). Soluția constructivă era “totul în spate”, motorul formând un tot cu diferențialul și cutia de viteze. Greutatea motorului era de 80 kg iar ansamblul cu diferențialul și cutia de viteze ajungea la 150 kg. Pentru a asigura răcirea motorului, între plafon și acoperiș era lăsat un spațiu pentru canalizarea aerului necesar. Aerul era captat din față, de deasupra parbrizului și era canalizat prin acoperișul cu pereți dubli, cu ajutorul unui ventilator, care îl absorbea, dirijând o parte peste cilindri, iar restul la carburator. Viteza maximă era de 120 km/h.

Informațiile disponibile arată că în cei doi ani de producție din România, respectiv între 1945 și 1947, au fost realizate aproximativ 800 de automobile pe an.