Istoria literaturii române este condamnată la provizorat. Promisiunile guvernamentale şi politice au ocolit patrimoniul naţional cuprizând 400.000 de manuscrise, cărţi şi opere de artă, unele mai vechi de 500 de ani. Acestea sunt uitate de şase luni într-un depozit al Casei Presei, fără vizitatori şi condiţii adecvate de conservare, relatează Digi24
1.400 de metri pătrați de birouri, depozite, dar niciun spațiu de expoziție. Așa arată acum Muzeul Literaturii Române, dupa ce a fost mutat la etajul 1 al Casei Presei Libere.
Timp de patru decenii, muzeul a funcționat într-o clădire din zona Pieței Romane, care s-a întors la proprietarii de drept în această vară. De atunci, nicio veste de la autorități.
„Una dintre problemele ridicate e legată de bugetul pe 2015, pe de o parte. Pe de altă parte, trebuie indentificată clădirea optimă”, spune Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române.
Muzeul are peste 400.000 de manuscrise, cărți vechi și rare, tablouri sau statuete. Angajații muncesc de câteva luni să le trieze și să le depoziteze.
„Am fost forțaţi să ne mutăm cât mai repede şi le-am pus aşa cum te-ai muta dintr-o casă şi te dă cineva afară”, explică Eugenia Oprescu, şefa secţiei Patrimoniu.
Angajaţii speră că nu vor fi nevoiţi să lucreze în acest spaţiu foarte mult timp.
„Avem mult instrumentar,caparatură care nu poate fi pusă în funcţiune aici. Nu ne putem desfăşura activitatea decât foarte restrâns, câteva intervenţii de conservare şi mici probleme de restaurare”, spune Leonard Fulău, expert restaurator.
Noul spaţiu nu poate primi oaspeţi, de aceea conducerea muzeului speră să atragă vizitatori în planul virtual.
” Alternativele oferite pana in acest moment in vederea mutarii sunt simple improvizatii care nu pot asigura decat depozitarea improprie, elementele de expunere pentru marele public fiind mult mai greu de asigurat.
In contrast cu lipsa de spatiu cu care se confrunta o institutie culturala atat de importanta, Parlamentul Romaniei beneficiaza – trebuie sa admitem – de un sediu de mari dimensiuni, departe de a fi folosit la intreaga sa capacitate. Exista in Palatul Parlamentului, domnilor presedinti, chiar spatii cu caracter muzeografic unde valoarea exponatelor nu este direct proportionala cu zonele generoase de expunere” spune într-o scrisoare adresată parlamentului în luna august
Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române afirma ca o solutie de criza ar fi reprezentata de infiintareaa unui muzeu virtual.
” Totul a plecat de la Eminescu. În 1957 se face puțin loc la Uniunea Scriitorilor, unde, sub îndrumarea lui Perpessicius, încep să se-adune obiecte, manuscrise, fotografii și cărți aparținînd sau vorbind despre scriitorime. În 1967 Muzeul se mută în sediul pe care-l știm acum. După 1990, clădirea revine prin judecată proprietarilor, iar unul din ei cumpără și jumătatea vecinului. Din 2003, Muzeul Național al Literaturii Române ajunge sub oblăduirea Primăriei Generale a Municipiului București nefiind persoană juridică (n.b.).” (Dan Iancu în articolul Eminescu, mort a doua oară)
Înainte sa fie mutat, Muzeul Literaturii avea între 15.000 şi 20.000 de vizitatori anual.
sursă: digi24