Românii ar putea avea, în curând, posibilitatea de se declara „insolvenţi”. Practic, cei care nu mai au cum să-şi plătească datoriile de orice natură, îşi vor putea cere în instanţă falimentul personal. Ei trebuie să arate că nu au cum să achite cel puţin două datorii către doi sau mai mulţi creditori, în decurs de 30 de zile de la data scadentă a acestora.

Dacă în SUA cei mai mulţi dintre datornici au apelat la această soluţie pentru a-şi plăti creanţele din sistemul medical, cele mai mari datorii ale românilor sunt faţă de bănci. Odată ce ei şi-au declarat falimentul personal, băncile nu îi vor mai putea executa silit, iar ei vor avea o perioadă de respiro în care, pe baza unui plan, vor putea să-şi restructureze şi reorganizeze plata datoriilor pe o perioadă de cinci ani, relateaza Gandul

Legea insolvenţei persoanelor fizice a trecut, marţi, tacit de Senat şi urmează să ajungă pe masa deputaţilor. Parlamentarii spun că susţin măsura, deoarece îi ajută pe cetăţeni să depăşească o ”jenă financiară temporară”. Măsura îi ajută şi pe bancheri, susţin aleşii, care au posibilitatea să-şi cureţe astfel portofoliile de credite. Economiştii sunt, de asemenea, de acord cu introducerea falimentului personal, însă atrag atenţia asupra unor probleme de hazard moral, dar şi de stigmatul care s-ar putea crea ca urmare a legiferării proiectului.

Pe scurt, cetăţenii care nu mai au cum să-şi plătească datoriile de orice natură vor putea să ceară instanţei insolvenţa, similar companiilor aflate în dificultăţi financiare. Odată ce această cerere va fi admisă, datornicul va intra într-un proces de restructurare şi reorganizare a datoriilor, se va forma o „masă credală” şi va fi numit un administrator judiciar care se va asigura că debitorul respectă planul de stingere a datoriilor.

Pe baza acestui plan, toţi creditorii garantaţi, cum sunt, spre exemplu, băncile care au ipotecat un imobil, vor primi o compensaţie cel puţin egală cu cea pe care ar fi obţinut-o dacă bunurile debitorului ar fi fost lichidate, în vreme ce creditorii chirografari, cum sunt companiile de utilităţi, dar şi băncile care au acordat credite fără garanţii (credite de consum, spre exemplu), vor primi cel puţin 40% din valoarea creanţelor, până la încheierea procesului.

”Planul trebuie să ajute debitorul să evite efectele devastatoare ale lichidării tuturor sau aproape a tuturor activelor sale şi să ofere în acelaşi timp o compensaţie îndestulătoare creditorilor, teoretic, aceasta din urmă ar trebui să depăşească compensaţia medie obţinută prin lichidare (…) Creditorii garantaţi nu vor primi în niciun caz o compensaţie mai mică decât cea pe care ar primi-o în cazul lichidării activelor securizate”, se arată într-o anexă a legii. La nivel european, un cetăţean trebuie să plătească, în medie, 70-75% din valoarea datoriilor pentru a ieşi din procedura de faliment personal.

Datornicul este protejat pe toată durata insolvenţei de orice formă de executare silită. Dacă planul nu este, însă, realizat, se trece la lichidarea activelor.

”În primul rând, cetăţeanul să nu mai poată fi executat atunci când intră în incapacitate de plată, ci creditele să fie restructurate şi datoriile reorganizate pentru ca jena lui financiară temporară să poată fi depăşită. În al doilea rând, protecţia sistemului bancar astfel încât băncile să-şi reconsidere portofoliile debitorilor de provizioane incerte şi să elimine în timp din ele”, a declarat Eugen Nicolăescu (deputat PNL), vicepreşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci,

sursa: Gandul