Guvernul intenționează să mărească salariul minim anul viitor de la 900 de lei cât este în prezent la 975 lei de la 1 ianuarie și la 1050 lei începând cu 1 iulie. Deoarece prin această măsură câteva sute de milioane de lei ajung la buget prin intermediul impozitului pe venit și al diverselor cotizații sociale, această idee vine ca o compensare pentru reducerea CAS și demonstrează încă o dată că în guvernul român nu poți să ai încredere nici când reduce taxele.

Salariul minim este trâmbițat ca o măsură socială, una menită să îmbunătățească soarta muncitorilor cu venituri mici. În realitate, salariul minim este o măsură fascistă, care echivalează cu prohibiția angajării forței de muncă slab calificate, afectând șansele acesteia de a găsi un loc de muncă și reducându-i implicit, nivelul de trai. Legea salariului minim îi obligă pe antreprenori să plătească o anumită sumă, indiferent de productivitatea angajatului, indiferent de veniturile pe care firma le obține de pe urma muncii salariatului. Iar această barieră salarială a crescut vertiginos în ultimii ani.

Salariul minim brut a fost stabilit la 700 de lei în anul 2012, a urcat în două etape la 800 lei în 2013, apoi tot în două etape la 900 lei în 2014 și va ajunge la 1050 lei în 2015. O creștere de 50% în trei ani și jumătate. Dar dacă salariul minim (brut) va crește cu 150 lei, povara angajatorului va crește mai mult, deoarece el are de achitat către stat și diverse contribuții: costul salarial, adică salariul complet pe care angajatorul trebuie să-l suporte va crește cu 184 lei, de la 1108 lei în prezent la 1292 lei în 2015.

Și de unde, mă rog, plătește angajatorul acești bani? Din banii pe care el însuși îi obține de la consumatori, atunci când aceștia îi cumpără produsele. Dacă nu vinde produse mai scumpe sau în volume mai mari, atunci cum să sporească salariile? Există așadar o corelație între productivitatea muncii și salariu: acesta din urmă nu poate depăși contribuția pe care angajatul o aduce la vânzările firmei. Statul ignoră acest fapt elementar atunci când stabilește arbitrar cu cât anume trebuie să fie remunerați anumiți angajați.

Salariul minim reprezintă acum 40% din salariul mediu. Priviți graficul de mai jos ca să vedeți cum a crescut neîncetat, atât nominal, cât mai ales în raport cu salariul mediu. În perioada 2008-2015 asistăm practic la o dublare a salariului minim, în vreme ce salariul mediu (proiecția pe 2015 vine de la Comisia Națională de Prognoză) a crescut doar cu 35%. Ce înseamnă aceasta? Că o parte din ce în ce mai însemnată din piața forței de muncă este distrusă, devine captivă statului. Că măsura salariului minim afectează din ce în ce mai multe locuri de muncă.

Care este consecința stabilirii unui prag minim al remunerării forței de muncă? Descurajarea antreprenorilor de a dezvolta afaceri și de a oferi slujbe oamenilor slab calificați. Deci creșterea șomajului în rândurile acestora. Dacă citești nota de fundamentare îți stă mintea-n loc:

„Se estimează totodată că majorarea propusă va avea efecte pozitive asupra creşterii economice, prin stimularea ocupării şi reducerea muncii la negru… Proiectul de hotărâre are un impact social important, asigurând creşterea nivelului de trai şi reducerea decalajelor sociale.”

Rămâi interzis. Cum zicea Murray Rothbard:

„Economiștii au acest obicei de a fi politicoși, de a presupune că orice gafă economică se datorează exclusiv unei erori intelectuale. Dar vine vremea când bunele maniere nu te ajută… Pentru că dacă susținătorii creșterii salariului minim ar fi doar niște oameni care comit o greșeală, dar de bună credință, atunci ei nu s-ar opri la 3 sau 4 dolari pe oră, ci și-ar urma logica stupidă până în stratosferă. Chestia însă este că ei au fost întotdeauna suficient de isteți pentru a se opri cu nivelul salariului minim la punctul în care doar lucrătorii marginali sunt afectați, acolo unde nu există nici un pericol de a periclita, de exemplu, slujbele salariaților albi cu vechime în sindicat.”

Păi da. Slujbele corporatiștilor nu sunt puse în pericol de creșterea salariului minim. Slujbele persoanelor cu studii și vechime nu sunt nici ele afectate de această legislație. Oare stomatologii sau avocații pățesc ceva? Nu. Toți aceștia câștigă mult mai mult decât salariul minim, deoarece productivitatea lor este ridicată. Așa au câștigat și anul acesta și tot la fel vor câștiga și anul viitor, pe ei nu-i interesează măsura propusă de Rovana Plumb. Dar oamenii necalificați, cei care au stat mult timp în șomaj sau tinerii fără experiență, adică persoanele puțin productive își vor vedea accesul pe piața muncii barat de această lege; culmea! – tocmai de legea care chipurile vrea să le facă un bine.

Nici o problemă. O să-și poată justifica activitatea funcționarii statului care aprobă ajutoare sociale. Lasă că vor avea proiectanții de programe europene de unde să-și adune grupul țintă. Asta dacă nu cumva șomerii pleacă din țară la cules de căpșuni în Spania sau la spălat de vase în Marea Britanie. Oricum, sindicaliștii pot răsufla ușurați: au mai blocat o dată concurența, și-au asigurat cumva postul.

un articol de : Bogdan Glăvan- Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro)

sursa: logec.ro