Articol din Gândul semnat de Marian SULTĂNOIU

Rezultatul votului pentru referendumul de demitere a preşedintelui, din 29 iulie, este consecinţa lipsei de experienţă politică, la vârf, a tandemului Antonescu-Ponta şi a tânărului şi prea emoţionatului lor staff. Blitz krieg-ul pus la cale de cartierul general al Uniunii – oameni cu experienţă, care nu mai vor să apară, însă, în prim-plan politic – a funcţionat, prin surpriză, aproape fără cusur, în primele zile de la declanşare. Obiectivele au căzut, pe rând, în faţa impetuozităţii atacului trupei parlamentare, semn că tactica de luptă a fost gândită, pusă la punct şi aplicată în amănunt, fără apăsări constituţionale, de către cei mai experimentaţi.

Dar ca orice blitz krieg, şi acesta a avut neajunsurile sale. Anume că, odată cu estomparea elementului surpriză, pentru a avea finalitate, acţiunile ar fi trebui susţinute şi coordonate cu calm şi fermitate din avanpostul “spaţiilor” câştigate de conducătorii săi vizibili. Însă agitaţia măruntă a celor doi, dusă pe diverse planuri, colaterale, lipsite de consistenţă şi seriozitate, a dinamitat acţiunea principală.

După un vot sever, împotriva lui Traian Băsescu – aşa cum este el perceput -, Ponta acuză repetat că preşedintele trăieşte într-o lume paralelă şi că nu înţelege nimic din ceea ce i se întâmplă. Poate că nu înţelege. Dar, sincer vorbind, nici actualul premier nu a înţeles prea multe din ce i se întâmplă românului, în general. Este neadevărat, şi cel puţin inelegant, să-i acuzi, exclusiv, pe maghiari că au trântit votul, atâta timp cât, săptămâni de zile, “n” televiziuni au anunţat regula jocului – faptul că referendumul va fi validat cu 50 la sută plus unu -, iar la vot s-au prezentat doar 46 la sută dintre ei. În acest context, întreaga “vină” aparţie USL – fie că nu e credibil, fie că nu are forţă, fie că nu are comunicatori, fie că, pur şi simplu, nevotând, românii, indiferent de etnie, au dat un semnal. Oare în turnul de fildeş al tandemului conducător nu ajunge, niciodată, părerea muritorului dâmboviţean, în adevărul ei cel mai direct? În areopag nu se înţelege că majoritatea românilor (50 la sută plus unu) nu mai are încredere, în general, în politicieni şi, de principiu, n-o mai interesează războaiele lor; nu se percepe mesajul că, deşi foarte mulţi sunt sătui şi dezamăgiţi de Băsescu şi aroganţele sale, sunt într-o măsură şi mai mare, speriaţi de politicile PSD şi a remorcilor lor politice, PNL şi PC?

N-ai cum să declanşezi un război-fulger, renunţând la coordonatele constituţionale, deci democratice, pe ideea că “dă-l în mă-sa, şi el a făcut la fel”, fără să-ţi asumi imaginea care decurge de aici. Nimeni, indiferent de cauza care generează reacţia, nu-şi poate face dreptate, într-o democraţia asumată, fără să ţină cont de reguli şi de legi, întorcându-se la un “care pe care”, distrugător prin repetare fenomenului, a statului de drept. Nu pricepe nimeni din această clasă de “loseri” – vorba lui Victor Ponta – că alegătorul român, aşa naiv cum îl crede politicianul, s-a deşteptat şi că alege simplu, instinctiv, răul pe care îl consideră cel mai mic? Că oricât ar încerca unii să-şi palmeze politicile nedemocratice şi de recuperare, cu orice preţ extern, a puterii interne, anihilarea reguluilor jocului se vede, se simte şi se miroase, şi nimeni nu mai e dispus să schimbe o democraţie şchioapă cu una cocoşată?!

Ei bine, da. Surpriza este cu atât mai mare cu cât, aşa cum stă el la bere, numărând bulele din gaz, românul a început să priceapă “regula jocului” şi să nu mai reacţioneze, disproporţionat, la toate copilăriile şi prostelile de genul “Casa Dante”, “Votul lui Mazăre cu bască roşie şi stripteuze” şi altele de gen, cel puţin la fel de penibile.

Iar cine abordează, acum, rezultatul votului doar ca pe un mesaj transmis de electorat, exclusiv, lui Traian Băsescu şi politicilor lui, ignorând semnalele foarte grave, transmise actualei puteri şi conducerii sale, dovedeşte, odată în plus, că încă nu are forţa necesară pentru a crea politici ferme şi coerente.