“După 65 de ani s-a întors acasă statuia soldatului de la Reci”- “Statuia soldatului de la Reci ocupă din nou locul său original, după ce în 1944 a fost trunchiată de soldaţii eliberatori, iar în 1977, cu ocazia vizitei dictatorul român, Ceauşescu, a fost îngropată. Monumentul de la Reci întruchipează triumful acelei forţe şi voinţe care, citând cuvintele lui Sylvester Lajos, şi din starea de decapitare este capabilă să se ridice – a afirmat Tamás Sándor, sâmbătă, în data de 21 august în Mestecănişul de la Reci, unde dezvelirea statuii restaurate a reprezentat momentul de debut al celei de a cincea ediţie a Zilelor Reci. În 1941, Gáll Lajos, împreună cu cinci atleţi din Sfântu Gheorghe, au participat la ceremonia de inaugurare a statuii soldatului, amintind de aceste momente, cei zece membri ai cercului alergătorilor care poartă numele lui Gáll Lajos, au parcurs din nou această distanţă şi au participat la evenimentul organizat. A sosit ziua învierii – a apreciat momentul festiv, Dálnoki Lajos, primarul comunei Reci, în oraţia sa; evocând destinul tulbure al statuii, a relevat faptul că acest eveniment conferă şi posibilitatea de a se gândi împreună.” – COMUNICAT – pagina oficiala de internet a CJ Covasna.

„Ori biruim, ori murim, aceasta a fost sloganul infanteriei numărul 24 – a adăugat Kisgyörgy Zoltán, care prezentând povestea regimentului, a precizat: este prostie ridicată la rang mutilarea unui recrut, făcând referire prin aceasta la decapitarea statuii. Întrucât, cum a menţionat, soldaţii maghiari, români şi saşi au purtat aceeaşi uniformă. Dacă distrugătorii ar fi cunoscut acest fapt, nu ar fi ridicat mâna la statuie. Vargha Mihály, directorul Muzeului Naţional Secuiesc, a considerat-o un David Secui care l-a învins pe Goliath. Fostul coleg al Muzeului, Fekete Lajos a primit cuvântul, de asemenea, relatând pe scurt că la vremea respectivă, decât s-o distrugă, „mai bine apucam lopata cu mânerul roşu [instrument de incendiu s.n.] şi am îngropat statuia.” „Eroul de toate zilele” a vrut ca statuia să rămână pentru totdeauna în locul său original.

Tőkés László, vicepreşedintele Parlamentului European, a interpretat statuia în contextul luptătorilor pentru libertate ai anilor 1848-1849, respectiv al Diviziei Secuieşti. A relevat că este vorba despre fidelitate. Neamul secuilor a făcut faţă provocărilor în toate vremurile, a rămas fidel pământului natal şi propriilor valori, pentru aceasta, povestea statuii serveşte drept exemplu. Pe de altă parte, preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania a arătat că există un paralelism: în 1977, statuia trebuia îngropată din cauza dictatorului comunist, astăzi, când aceasta stă cu toată gloria ei, se exhumează corpul dictatorului tiran, ar fi bine dacă sufletul lui Ceauşescu s-ar putea îngropa pentru totdeauna, a subliniat Tőkés.